9 iunie 1598 – Tratatul de la Mănăstirea Dealu dintre Mihai Viteazul și împăratul Rudolf al II-lea
La sfârșitul secolului al XVI-lea, în contextul luptelor dintre Imperiul Habsburgic și Imperiul Otoman, Mihai Viteazul, domnul Țării Românești, a căutat sprijin extern pentru a-și consolida poziția și pentru a continua lupta împotriva dominației otomane. Un moment important al acestei strategii diplomatice a fost tratatul încheiat în 1598 cu împăratul Rudolf al II-lea, semnat la Mănăstirea Dealu, lângă Târgoviște.
Contextul istoric
În acea perioadă, Țara Românească era prinsă între două mari puteri: Imperiul Otoman, care îi impunea plata tributului și încerca să o controleze politic, și Imperiul Habsburgic, care încerca să câștige sprijin în lupta antiotomană. După ce reușise să învingă armatele otomane în mai multe bătălii, Mihai Viteazul era conștient că pentru a rezista presiunii otomane avea nevoie de un aliat puternic.
Tratatul de la Mănăstirea Dealu
Pe 28 mai 1598, Mihai Viteazul semnează un tratat de alianță cu împăratul Rudolf al II-lea, reprezentant al Casei de Habsburg. Documentul a fost semnat la Mănăstirea Dealu, un loc simbolic și important pentru domnia lui Mihai.
Conform tratatului:
- Mihai Viteazul recunoștea suveranitatea împăratului Rudolf al II-lea, ceea ce însemna o alianță oficială cu Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană.
- În schimb, împăratul se angaja să îi ofere subsidii (bani) pentru întreținerea armatei și susținerea luptei antiotomane.
- Un alt punct esențial al tratatului era recunoașterea caracterului ereditar al domniei lui Mihai, ceea ce însemna că urmașii săi puteau moșteni tronul.
Importanța tratatului
Tratatul de la Mănăstirea Dealu a fost un pas decisiv în consolidarea poziției lui Mihai Viteazul în regiune și în politica europeană a vremii. A demonstrat abilitatea sa de a negocia cu marile puteri și dorința de a păstra autonomia Țării Românești, chiar și într-un context dominat de mari imperii.
Această alianță a reprezentat și un pas spre Unirea de la 1600, când Mihai Viteazul a reușit, pentru scurt timp, să unească Țara Românească, Transilvania și Moldova sub conducerea sa.
PANAIT MARIAN
(sursa foto: romaniadategeografice.net)
