Povestea Mănăstirii Caraiman din Bușteni

Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci” – Caraiman a fost înființată în anul 1998, la inițiativa Preacuviosului Părinte Gherontie Puiu. Este situată pe Valea Prahovei, în orașul Bușteni, la poalele Munților Bucegi, într-o poiană care are în mijloc un brad cu o formă aparte.

În perioada în care era bolnav și internat în spital, în urma unui accident vascular, Părintele Gherontie Puiu a avut un vis în care i-a apărut Maica Domnului, care i-a spus: „Vei găsi un brad cu șase ramuri, lângă o apă curgătoare, pe un plai de unde se vede marea Cruce, și acolo să faci mănăstirea!”

Părintele Gherontie Puiu, urmând acest vis și cu ajutorul Maicii Domnului, a găsit locul indicat de Ea în această zonă minunată a României, de pe Valea Prahovei.

Munții îmbrăcați în verdele autentic al brazilor par o fortăreață ce ocrotește poiana în care se află mănăstirea. Culoarea senină a cerului induce o stare de pace, iar Crucea de pe vârful Caraimanului veghează ca un mesager al credinței asupra poienii însorite.

În anul 1998, Arhiepiscopia Bucureștilor, respectiv Schitul Caraiman, a primit, printr-o hotărâre a Consiliului Local al orașului Bușteni, o suprafață de teren pentru construirea unei mănăstiri. Ulterior, suprafața de teren a fost suplimentată în anii 2001 și 2002, ajungând la un total de 23.500 mp, în regim de concesiune. La 29 iunie 2000, Patriarhul Teoctist Arăpașu a aprobat înființarea Schitului Caraiman, cu hramul „Înălțarea Sfintei Cruci”.

Locul a fost sfințit de către Teodosie Snagoveanu, la acea vreme Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, actualmente Arhiepiscop al Tomisului. Între anii 2000-2001 au fost construite biserica de lemn cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, un agheasmatar și un corp de chilii.

La 21 octombrie 2001, biserica de lemn a fost sfințită de Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Sebastian Ilfoveanu, iar atunci a fost pusă și piatra de temelie pentru construirea unei noi biserici, de zid, cu hramul „Înălțarea Sfintei Cruci”.

Biserica mare cu hramul „Înălțarea Sfintei Cruci”, clopotnița, trapeza și unul dintre corpurile arhondaricului au fost construite între anii 2002-2007. În toamna anului 2007 a început construcția chiliilor.

Între 2007-2010 au fost finalizate lucrările la corpul de chilii și la cel de-al doilea corp al arhondaricului. La 1 iulie 2008, Schitul Caraiman, cu hramul „Înălțarea Sfintei Cruci”, a fost ridicat la rangul de mănăstire.

În luna iulie 2010, Mănăstirea Caraiman a primit un nou stareț, în persoana Părintelui David Petrovici, venit de la Mănăstirea Crasna, județul Prahova, pentru a-l ajuta pe Părintele Gherontie Puiu să finalizeze construcția mănăstirii de la poalele Caraimanului.

Între anii 2011-2012 au fost finalizate lucrările de amenajare a celui de-al doilea corp al arhondaricului și a fost construit corpul de clădire Tabor I, în cadrul căruia funcționează Centrul Social-Pastoral „Sf. Cruce”.

În clopotniță a fost amenajat, în 2012, un Paraclis chiriarhal cu hramurile „Sf. Proroc Ilie Tesviteanul” și „Schimbarea la Față”. La 20 iulie 2012, cu ocazia prăznuirii Sf. Proroc Ilie Tesviteanul, Paraclisul chiriarhal și Centrul Social-Pastoral „Sf. Cruce” au fost sfințite de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Mănăstirea a trecut printr-o grea încercare în luna mai 2014, când Părintele Gherontie Puiu, fostul stareț și ctitorul Mănăstirii Caraiman, a fost chemat la Domnul, la vârsta de 81 de ani, lăsând în urmă o mănăstire frumoasă și o obște dedicată continuării lucrărilor începute.

Cu sprijinul credincioșilor pelerini, cu osteneala părinților viețuitori ai mănăstirii și cu ajutorul Bunului Dumnezeu, în septembrie 2014 au fost finalizate lucrările la Biserica mare a mănăstirii.

Pe 14 septembrie 2014 a avut loc slujba de târnosire a Bisericii mari, cu hramul „Înălțarea Sfintei Cruci”. Slujba a fost oficiată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor impresionant de ierarhi, preoți și diaconi.

La acest eveniment au fost prezenți toți stareții și starețele din cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor, precum și un număr mare de credincioși veniți din toate colțurile țării. Cu acest prilej, Biserica mare a mănăstirii a primit și cel de-al doilea hram, „Învierea Domnului”.

Locul în care a fost construită Mănăstirea Caraiman este binecuvântat de Dumnezeu, fiind ideal pentru detașarea de grijile vieții cotidiene.

Credincioșii care ajung aici sunt cuprinși de o stare aparte de liniște și pace. Acest loc este cel mai potrivit pentru a medita la cuvintele apostolului Ioan din Apocalipsă: „Și noapte nu va mai fi; și nu au trebuință de lumina lămpii sau de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu le va fi lor lumină și vor împărăți în vecii vecilor” (Apocalipsa 22:5).