4 Septembrie 1939 – România își declară neutralitatea în Al Doilea Război Mondial

În contextul declanșării celui de-al Doilea Război Mondial prin invadarea Poloniei de către Germania nazistă, România a adoptat pe 4 septembrie 1939 o poziție de neutralitate față de conflictul care cuprindea deja Europa. Decizia a fost anunțată oficial de Consiliul de Miniștri și transmisă imediat presei, într-un efort de a liniști opinia publică și de a sublinia intenția țării de a rămâne în afara ostilităților.

Neutralitate ca soluție de supraviețuire geopolitică

La doar trei zile după izbucnirea conflictului – marcată de atacul Germaniei asupra Poloniei (1 septembrie 1939) – România s-a văzut nevoită să ia o decizie crucială privind poziționarea sa în noul război european.

Declarația de neutralitate a fost susținută atât de Guvern, cât și de Casa Regală. La 6 septembrie, Regele Carol al II-lea a convocat Consiliul de Coroană la Palatul Cotroceni, iar membrii acestuia au aprobat în unanimitate măsurile diplomatice luate de Executiv și decizia de a respecta cu strictețe regulile neutralității.

Neutralitatea nu era o soluție comodă, ci una dictată de realitățile geopolitice ale vremii. România se afla între două mari puteri agresive: Germania nazistă și Uniunea Sovietică. În același timp, garanțiile oferite anterior de Franța și Marea Britanie se dovedeau incerte în fața rapidității cu care se deteriora situația militară în Europa de Est.

Motivele declarării neutralității

• Evitărea implicării într-un război devastator, în contextul unei armate insuficient pregătite pentru un conflict de asemenea amploare.

• Menținerea integrității teritoriale, într-un moment în care atât URSS, cât și Germania aveau interese în regiune.

• Respectarea obligațiilor internaționale, fără a intra în contradicție cu angajamentele asumate anterior (inclusiv cele față de Polonia și puterile occidentale).

• Câștigarea unui răgaz strategic pentru consolidarea armatei și pregătirea țării în eventualitatea unei extinderi a conflictului.

Rolul diplomatic al României în perioada de neutralitate

Deși neutră, România nu a rămas pasivă. Guvernul a inițiat demersuri diplomatice în vederea detensionării situației din estul Europei și a exprimat constant solidaritate față de victimele agresiunii. România a permis, de exemplu, trecerea a zeci de mii de refugiați polonezi – civili și militari – pe teritoriul său, fapt apreciat de aliații occidentali.

Totodată, perioada de neutralitate a fost folosită pentru înzestrarea armatei, instruirea trupelor și revizuirea planurilor de apărare națională.

Un echilibru precar

Deși declarată oficial, neutralitatea României a fost de scurtă durată. În 1940, sub presiunea Pactului Ribbentrop-Molotov și a agresiunii vecinilor revizioniști (URSS, Ungaria, Bulgaria), România a fost forțată să cedeze teritorii importante: Basarabia, Bucovina de Nord, Ținutul Herța, Transilvania de Nord și Cadrilaterul.

Aceste pierderi teritoriale au slăbit autoritatea statului român și au dus, în cele din urmă, la prăbușirea regimului lui Carol al II-lea și la orientarea României către Axa, în contextul în care Germania devenea tot mai influentă în regiune.

Declarația de neutralitate a României din 4 septembrie 1939 a fost o decizie realistă și justificată juridic în fața unei situații internaționale extrem de volatile. Deși a oferit o perioadă scurtă de respiro, aceasta nu a reușit să ferească România de urmările dramatice ale războiului, care s-au făcut simțite rapid, prin pierderi teritoriale, instabilitate politică și, în cele din urmă, implicarea directă în conflict.

(sursa foto și info: https://www.youtube.com/watch?v=in9Mvai-E4U)

http://PANAIT MARIAN