17 septembrie 1935 – România devine membru permanent în Consiliul Ligii Națiunilor
Un moment de prestigiu internațional fără precedent
La 17 septembrie 1935, România înregistra un succes diplomatic major: era admisă ca membru permanent în Consiliul Ligii Națiunilor, prin votul favorabil a 50 din cele 52 de state membre — un sprijin covârșitor, fără precedent în istoria acestui for internațional.
Această decizie marca recunoașterea internațională a rolului tot mai activ și influent al României în politica europeană interbelică, precum și a angajamentului său față de principiile păcii, cooperării și securității colective.
Liga Națiunilor – predecesoarea ONU
Liga Națiunilor, fondată în 1920 după Primul Război Mondial, avea scopul de a preveni conflictele armate și de a promova diplomația și colaborarea între state. Consiliul Ligii era organul executiv de conducere, format inițial din 4 membri permanenți (Franța, Marea Britanie, Italia, Japonia) și 4 membri nepermanenți, aleși periodic.
Intrarea României în rândul membrilor permanenți reprezenta o diplomație de vârf și o afirmare a prestigiului internațional al țării într-o perioadă tensionată pe plan european.
Un rol activ în politica de securitate colectivă
Această poziție onorantă confirma angajamentul României pentru stabilitatea regională și apărarea principiilor dreptului internațional. Țara noastră era deja activă în Mica Antantă și Pactul de la Locarno, participând la eforturile de garantare a frontierelor și echilibrului de forțe în Europa Centrală și de Est.
Într-un context internațional fragil, cu amenințări emergente din partea regimurilor totalitare, accederea României în Consiliul Ligii a fost și un semnal diplomatic că România este un partener de încredere pentru marile puteri.
17 septembrie 1935 – o zi de referință în diplomația românească și un simbol al respectului internațional câștigat prin echilibru, perseverență și angajament pentru pace.
(sursa foto: https://bucurestibusiness.ro/)
