15 septembrie 1895 – Inaugurarea podului de la Cernavodă: o capodoperă a ingineriei românești
La 15 septembrie 1895, România marca un moment de referință în istoria sa modernă: inaugurarea podului peste Dunăre, la Cernavodă, o lucrare grandioasă proiectată și realizată de inginerul Anghel Saligny, cu sprijinul direct al statului român și sub patronajul Majestății Sale Regele Carol I.
Evenimentul a fost sărbătorit cu festivități impresionante, reflectând nu doar mândria unei națiuni care își câștiga locul în Europa industrializată, ci și respectul profund față de realizările propriei elite tehnice și științifice.
Un vis transformat în realitate
Construcția podului de la Cernavodă a fost mai mult decât o simplă lucrare de infrastructură. A fost expresia ambiției României de a se moderniza și de a-și consolida unitatea teritorială. În contextul în care Dobrogea fusese alipită țării după Războiul de Independență (1877–1878), era esențială o legătură solidă peste fluviul care despărțea Muntenia de noua provincie.
Anghel Saligny, unul dintre cei mai străluciți ingineri ai vremii, a fost desemnat să conducă proiectul. El nu doar că și-a îndeplinit misiunea, dar a depășit toate așteptările: a realizat un pod care, la momentul inaugurării, era cel mai lung din Europa continentală și al treilea ca lungime din lume, având în total 4.088 de metri, inclusiv viaductele de acces.
O inaugurare demnă de un simbol național
Ceremonia din 15 septembrie 1895 a fost una grandioasă. Regele Carol I, însoțit de oficiali, ingineri, reprezentanți ai armatei și membri ai societății civile, a participat la festivități, subliniind importanța strategică și simbolică a construcției.
Unul dintre momentele memorabile ale inaugurării a fost testul de rezistență al podului: un convoi format din 15 locomotive grele a traversat podul în viteză, urmat apoi de trecerea oficială a familiei regale. A fost dovada clară că podul era nu doar un monument de arhitectură, ci și o structură solidă, sigură, capabilă să susțină traficul intens între regiunile țării.
Tehnologie de vârf pentru epoca sa
Podul a fost construit între anii 1890 și 1895 și a cuprins două structuri majore:
-
Podul peste Dunăre, între Cernavodă și Saligny (1.662 metri lungime)
-
Viaductul peste Balta Ialomiței, care completa legătura pe uscat până la Fetești (2.626 metri)
Anghel Saligny a introdus soluții tehnice inovatoare pentru acea vreme, folosind oțel laminat, pile metalice fixate adânc în sol, și un sistem de prindere cu nituri revoluționar. De asemenea, a proiectat magaziile de cereale de la Constanța și alte lucrări portuare, contribuind esențial la modernizarea infrastructurii românești.
Moștenirea unui simbol al progresului
Podul de la Cernavodă nu a fost doar o realizare inginerească excepțională, ci și un simbol al modernizării României. Timp de aproape un secol, a fost principala cale ferată de legătură între Muntenia și Dobrogea, contribuind la dezvoltarea economică a regiunii și la întărirea legăturilor interne ale țării.
Astăzi, podul este cunoscut și sub numele de „Podul Anghel Saligny”, în onoarea marelui inginer care l-a conceput. A fost scos din uz pentru traficul feroviar în anii ’80, odată cu inaugurarea noii căi ferate, dar rămâne un monument istoric de patrimoniu național și o dovadă vie a ingeniozității românești.
15 septembrie 1895 rămâne o dată emblematică pentru România modernă. Inaugurarea podului de la Cernavodă a demonstrat că țara avea nu doar voință politică, ci și capacitate tehnică pentru a realiza proiecte de amploare europeană.
Este un moment care ne amintește că progresul real se bazează pe viziune, competență și curaj — valori pe care inginerul Anghel Saligny și generația sa le-au întruchipat cu demnitate.
Știați că…?
-
Anghel Saligny a testat personal siguranța podului, stând sub arcada principală în timp ce convoiul de locomotive o traversa.
-
La vremea inaugurării, podul de la Cernavodă era considerat o minune a ingineriei europene.
-
Podul a funcționat neîntrerupt peste 90 de ani și a rezistat inclusiv bombardamentelor din cele două războaie mondiale.
(sursa foto: wikipedia)





