Asasinatele din 29–30 noiembrie: moartea lui Corneliu Zelea Codreanu și a liderilor legionari
Unul dintre cele mai controversate și comentate episoade ale istoriei României
În noaptea de 29–30 noiembrie 1938, România interbelică a fost martora unui episod tragic și controversat: asasinarea liderului legionar Corneliu Zelea Codreanu, împreună cu mai mulți membri de frunte ai Mișcării Legionare.
Corneliu Zelea Codreanu: liderul legionar
Născut la 13 septembrie 1899, la Iași, Codreanu a fost liderul carismatic al extremei-drepte naționalist-creștine din România interbelică, cunoscut sub denumirea de „Căpitanul”. Prin activitatea sa politică, el a încercat să impună un model de stat bazat pe moralitate creștină, ordine socială și naționalism radical, devenind simbolul Mișcării Legionare, care avea susținători în rândul tineretului și al mediilor rurale.
Contextul asasinatelor
Decizia de a-l elimina pe Codreanu a venit la ordinul regelui Carol al II-lea, care urmărea să-și consolideze puterea și să înăbușe opoziția legionară, percepută ca o amenințare directă la adresa monarhiei. În același context, au fost uciși și membrii de frunte ai Mișcării Legionare:
-
Nicadorii, asasinii prim-ministrului I.G. Duca (1927);
-
Decemvirii, asasinii lui Mihail Stelescu (1936), un fost membru legionar devenit opozant al lui Codreanu.
Circumstanțele morții
Comunicatul oficial al autorităților susținea că legionarii au încercat să fugă de sub escortă și au fost împușcați în timpul transferului. În realitate, însă, Codreanu, Nicadorii și Decemvirii au fost sugrumați în două dube, în apropiere de Tâncăbești, într-o operațiune planificată de serviciile regale și de Jandarmeria Română. Această metodă brutală a fost menită să evite implicarea lor în procese publice și să elimine rapid orice posibilă rezistență.
Impact și moștenire
Asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu a marcat începutul declinului Mișcării Legionare, dar a și consolidat imaginea lui ca martir și simbol al luptei naționaliste pentru susținătorii săi. Evenimentul a arătat totodată tensiunile politice extreme din România interbelică și metodele autoritare ale regelui Carol al II-lea, care a recurs la măsuri violente pentru consolidarea puterii.
Această noapte întunecată a rămas una dintre cele mai controversate și comentate episoade ale istoriei României, ilustrând cât de fragilă era democrația interbelică și cât de adânc erau divizate forțele politice în perioada dintre cele două războaie mondiale.
(sursa foto: stirileprotv.ro)
