10 ianuarie 1475: Marea Bătălie de la Podul Înalt – victoria lui Ștefan cel Mare asupra otomanilor
Un moment definitoriu în istoria Moldovei și a Europei de Est, când voievodul Ștefan cel Mare a reușit să oprească expansiunea Imperiului Otoman în regiune.

Pe 10 ianuarie 1475, lângă localitatea Podul Înalt, în apropiere de Vaslui, Moldova a trăit una dintre cele mai glorioase pagini ale istoriei sale. În acea zi, armata moldoveană, sprijinită de secui, condusă de domnul Ștefan cel Mare, a obținut o victorie zdrobitoare împotriva oștii otomane aflate sub comanda lui Suleiman Pașa. Bătălia de la Podul Înalt rămâne unul dintre cele mai importante momente militare ale secolului al XV-lea în Europa de Est.
Contextul istoric
Secolul al XV-lea a fost marcat de expansiunea rapidă a Imperiului Otoman în Balcani și în Europa Centrală. Moldova, un principat relativ mic, dar strategic, reprezenta un obstacol în calea consolidării dominației otomane în regiune. Ștefan cel Mare, domn al Moldovei din 1457, a înțeles importanța de a proteja nu doar teritoriul său, ci și interesele statelor vecine, precum Polonia și Țara Românească, și a adoptat o politică activă de apărare militară și alianțe regionale.
În 1475, armata otomană, compusă din aproximativ 60.000 de soldați, a pătruns în Moldova cu intenția de a-l înlătura pe Ștefan și de a supune principatul. În fața acestei amenințări, domnul moldovean a mobilizat trupele proprii, alături de secui și răzeși locali, adunând un număr de aproximativ 40.000 de luptători.
Desfășurarea bătăliei
Bătălia de la Podul Înalt s-a desfășurat în condiții dificile de iarnă, cu teren înghețat și umed. Ștefan cel Mare a ales cu abilitate poziționarea armatei sale: a folosit terenul pentru a controla pasaje strategice și a amenajat capcane pentru oastea otomană. Tactica sa principală a fost lovitura de surpriză și utilizarea artileriei ușoare, combinată cu atacuri concentrate asupra flancurilor inamice.
Rezistența moldovenilor a fost susținută de călăreți secui și de infanteria locală, care au lovit decisiv în momentul în care otomanii încercau să înainteze prin terenuri mlăștinoase. Deși turcii aveau superioritate numerică, armata lui Ștefan a folosit avantajul terenului și cunoștințele strategice pentru a-i dezorganiza pe atacatori. Luptele au fost crâncene, dar după mai multe ore, oastea otomană a fost forțată să se retragă în dezordine.
Consecințele victoriei
Victoria de la Podul Înalt a avut un impact enorm atât pentru Moldova, cât și pentru întreaga regiune. Ștefan cel Mare a demonstrat că un principat mic, bine organizat și condus de un lider abil, poate înfrunta cu succes o armată mult mai numeroasă. Această bătălie i-a adus domnului moldovean renumele de “neînvins în luptele cu turcii” și a consolidat autoritatea sa internă.
Pe plan internațional, victoria a întârziat expansiunea otomană în nord-estul Europei, oferind timp țărilor vecine să se pregătească pentru eventuale conflicte viitoare. În Moldova, bătălia a devenit un simbol al curajului, al strategiei militare și al unității naționale, fiind comemorată secole la rând în cronicile și legendele locale.
Moștenirea bătăliei
Astăzi, Bătălia de la Podul Înalt rămâne un reper al istoriei militare românești, un exemplu de leadership strategic și de patriotism. Domnul Ștefan cel Mare, prin victoria sa, a reușit să transforme o amenințare externă într-un moment de afirmare a independenței și suveranității Moldovei. Comemorarea acestei bătălii este un simbol al luptei pentru apărarea țării și al curajului în fața adversarilor aparent mai puternici.
(sursa foto: monitoruldevaslui.ro)





